Ghidul începătorului pentru suprapunerea focalizării

Suprapunerea focalizării este o metodă de fotografiere prin care se realizează mai multe fotografii la distanţe de focalizare uşor diferite („bracketing”), care ulterior sunt combinate sau „suprapuse” într-o singură imagine, astfel încât mai mult din subiect sau scenă să fie focalizat. Puteţi combina imaginile folosind software-ul de editare sau instrumentele de suprapunere a focalizării integrate în aparatele foto Canon.

Când fotografiaţi foarte aproape de subiect, utilizaţi de obicei o diafragmă mare (număr F mic) pentru a permite pătrunderea unei cantităţi cât mai mari de lumină. În acest caz, însă, profunzimea câmpului va fi foarte mică, ceea ce înseamnă că în mare parte subiectul sau scena nu vor fi focalizate. Suprapunerea focalizării poate oferi o multitudine de detalii frumoase şi complexe în fotografia macro, însă este ideală şi pentru peisaje atunci când doriţi ca o scenă să fie clară în întregul cadru.

Cu o experienţă de peste zece ani în fotografierea pentru publicaţii de natură, fotograful macro profesionist Matt Doogue este expert în suprapunerea manuală a focalizării. Totuşi, funcţiile de vârf oferite de aparatele foto mirrorless din sistemul EOS R de la Canon vă pot ajuta să obţineţi acelaşi rezultat fără nicio editare. Utilizând funcţiile de bracketing şi suprapunere a focalizării integrate în Canon EOS R7 şi EOS R10, puteţi obţine prim-planuri fascinante cu efort minim.

Pentru suprapunerea focalizării este important să alegeţi cele mai bune echipamente macro pentru începători, însă trebuie să cunoaşteţi şi moduri practice de a le utiliza. Descoperiţi în acest ghid modul în care Matt utilizează suprapunerea focalizării pentru a realiza fotografii uimitoare cu natură, atât manual, cât şi în aparatul foto. Cu câteva sfaturi despre modul de fotografiere macro şi cea mai recentă gamă de aparate foto din sistemul Canon EOS R, în curând veţi realiza fotografii impresionante, extrem de clare.

Indiferent de metoda pe care o utilizaţi pentru a suprapune imaginile, prima etapă din proces constă în realizarea mai multor fotografii la diferite setări de focalizare pentru a captura întreaga profunzime a câmpului subiectului pe care îl fotografiaţi. Aceasta se numeşte bracketing la focalizare şi aproape fiecare aparat foto din sistemul Canon EOS R are o funcţie care automatizează procesul, realizând o serie de fotografii cu distanţa de focalizare care creşte de la o fotografie la alta, pe care ulterior le puteţi combina.

„Funcţia de bracketing funcţionează din cel mai apropiat punct de focalizare pe subiectul dumneavoastră”, explică Matt. „Modifică automat distanţa focală a obiectivului, realizând o fotografie la fiecare pas pe care l-aţi ales în meniu, micşorând efectiv scena.”

Va trebui să vă asiguraţi că obiectivul este setat la modul de focalizare automată (AF) – pentru obiectivele fără comutator AF/MF, setaţi modul AF în meniul aparatului. Cu un obiectiv grandangular veţi putea decupa imaginea finală pentru a vă asigura că subiectul rămâne în cadru în întregime.

Matt consideră că meniul de bracketing la focalizare este foarte uşor de configurat şi utilizat. „După ce aţi făcut câteva suprapuneri, veţi şti ce face fiecare opţiune”, spune el.

Când sunteţi pregătit, apăsaţi pur şi simplu butonul declanşatorului pentru a începe să faceţi fotografii. Un contor din colţul de sus al ecranului LCD indică numărul de fotografii rămase.

Canon EOS R7 şi EOS R10 simplifică procesul şi prin suprapunerea automată a secvenţei de imagini în aparatul foto, eliminând necesitatea procesării imaginilor pe un calculator. „Posibilitatea de a realiza în aparatul foto o imagine compusă este ceva cu adevărat revoluţionar”, spune Matt. „Imaginile individuale sunt salvate împreună cu o imagine compusă în profunzime, aşa că rezultatul apare imediat. În orice caz, deoarece aparatul foto păstrează cadrele individuale ale imaginii suprapuse, puteţi în continuare să le procesaţi singur sau să le utilizaţi individual.”

Funcţia de suprapunere integrată în aparatul foto este disponibilă în fiecare mod de expunere pe EOS R7. „Vă sugerez să utilizaţi modul Manual (M), deoarece astfel veţi avea control complet asupra aparatului foto şi, în cele din urmă, asupra modului în care va arăta imaginea finală”, spune Matt. „Veţi avea nevoie de un timp de expunere mai mic pentru a evita mişcarea aparatului foto atunci când fotografiaţi cu aparatul în mână, ceea ce se poate obţine prin setarea unor valori mai mari pentru ISO şi diafragmă.”

Este indicat să faceţi o fotografie de probă pentru a vă asigura că sunteţi mulţumit de setări şi, de asemenea, este important să menţineţi aparatul stabil. „Aproape întotdeauna folosesc un trepied atunci când folosesc funcţia de suprapunere din aparatul foto, deoarece vreau să reduc la minimum impactul mişcării asupra cadrelor”, explică Matt. Însă acesta nu este ideal pentru subiecţii vii. „În aceste situaţii, un timp de expunere mai mic şi o sensibilitate ISO mai mare compensează orice mişcare neintenţionată produsă de fotograf”, adaugă el. Funcţia de stabilizare a imaginii integrată în EOS R7 îi oferă lui Matt libertatea suplimentară de a fotografia cu aparatul foto în mână.

Numărul de cadre pe care trebuie să le realizaţi depinde de subiect, dar cu funcţia de suprapunere integrată în aparatul foto, Matt a reuşit să combine sute de cadre pentru subiecţi mici, cum ar fi un bob de sare. „Pentru suprapunerea pentru peisaje, veţi utiliza în mod normal o diafragmă mai mică sau o profunzime mai mare a câmpului, astfel încât să nu fie necesar să realizaţi atât de multe cadre – mai ales când realizaţi cadre cu o profunzime de câmp mai mare simultan”, explică el. Continuă spunând că pentru imaginile macro, utilizarea unei valori prea mici a profunzimii câmpului atunci când suprapuneţi poate duce la difracţie – un efect optic care limitează calitatea imaginilor şi cauzează pierderea luminii.

Dacă nu aveţi un aparat foto cu funcţie de suprapunere integrată, puteţi combina imaginile utilizând software precum Canon Digital Photo Professional (DPP), disponibil gratuit, care are un instrument dedicat pentru compunerea profunzimii. „DPP va alinia şi va combina cele mai clare părţi ale fiecărei imagini pentru a crea o imagine finală cu o profunzime extinsă a câmpului”, spune Matt.

Deşi îi place să folosească tehnologiile care economisesc timp de pe Canon EOS R7 şi EOS R10, Matt consideră că suprapunerea manuală a focalizării este în continuare utilă. „Metoda tradiţională de focalizare este cea mai dificilă, dar oferă mai multe opţiuni creative şi este accesibilă oricui”, spune el. „De asemenea, aveţi o mai mare libertate în ceea ce priveşte opţiunile de lumină, deoarece unele dintre funcţiile integrate nu funcţionează cu bliţ.”

Dacă aparatul foto Canon pe care îl deţineţi nu dispune de funcţia de bracketing la focalizare sau de suprapunere integrată în aparatul foto, puteţi încerca suprapunerea manuală a focalizării. „Principiile sunt aceleaşi, cu excepţia faptului că utilizatorul trebuie să realizeze fiecare fotografie şi apoi să le proceseze pe toate într-o imagine compusă suprapusă”, explică Matt. Expunerea manuală şi focalizarea manuală sunt esenţiale. „Dezactivaţi focalizarea automată (AF) şi focalizaţi manual pe cel mai apropiat punct al subiectului”, spune el. „Utilizaţi modul de Vizualizare live al aparatului foto pentru a mări subiectul şi a asigura o focalizare precisă dacă este posibil.”

Iluminarea este importantă indiferent de metoda pe care o alegeţi pentru suprapunerea focalizării. Dacă lumina nu este suficientă, timpul de expunere poate fi prea lung pentru a îngheţa mişcarea, dar dacă adăugaţi prea multă lumină, rezultatul poate fi neplăcut. Pentru Matt, „lumina naturală este excelentă pentru a păstra irizaţia şi culorile unui subiect, care uneori pot fi estompate de sursele de lumină externe.”

Matt adaugă iluminare externă dacă lumina zilei nu este potrivită. „Sursele de lumină constantă (LED-urile) sunt accesibile, au greutate redusă şi pot fi plasate oriunde în jurul subiectului, având ca rezultat unghiuri mai dinamice”, spune el.

Matt foloseşte aproximativ aceleaşi setări de suprapunere, dar îşi ajustează diafragma în funcţie de dimensiunea subiectului, de numărul de imagini suprapuse necesare şi de mărire. „Valoarea ISO pe care o folosesc este de obicei în jur de 320 atunci când folosesc bliţul, iar timpul de expunere este de aproximativ 1/160 secunde”, explică el.

Meniul de bracketing la focalizare de la Canon elimină complicaţiile la realizarea mai multor imagini, iar funcţia inovatoare de compunere a profunzimii de pe Canon EOS R10 şi EOS R7 simplifică procesul, economisind astfel timp prin eliminarea necesităţii de postprocesare şi permiţându-vă să vă concentraţi pe aspecte mai creative, cum ar fi compoziţia si expunerea. Focalizarea manuală este în continuare o opţiune excelentă atunci când aveţi nevoie de un nivel maxim de control.

Matt consideră că, indiferent de metoda pe care o utilizaţi, suprapunerea focalizării transformă obişnuitul în ceva impresionant. „Suprapunerea focalizării transformă ordinarul în extraordinar”, spune el. De la imagini macro la peisaje, instrumentele Canon uşor de utilizat pentru suprapunerea focalizării vă vor permite să realizaţi imagini uimitoare, cu claritate în întregul cadru.


Articol scris de Lauren Scott şi Andrea Ball