Îmbunătăţiţi compoziţia fotografiilor

Unul dintre avantajele fotografiei este flexibilitatea pe care o oferă în termeni de libertate creativă şi exprimare a emoţiilor. Aşa că ar putea părea oarecum limitativ să discutăm despre urmarea unui set de reguli pentru compoziţia în fotografie. Cu toate acestea, cunoaşterea unor principii simple de compoziţie fotografică vă poate ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate cu subiectul dumneavoastră şi să daţi viaţă scenelor pentru a fi văzute exact aşa cum vă doriţi.

Odată ce învăţaţi elementele de bază ale compunerii şi aranjării fotografiilor, veţi începe să le aplicaţi fără să vă gândiţi şi vă veţi putea găsi propriul stil – şi poate chiar veţi putea „încălca” regulile din când în când.

În acest articol vă vom explica 10 tehnici de compoziţie a fotografiilor, discutând despre cum vă ajută fiecare să echilibraţi modul în care elementele sunt aranjate în imagini, permiţându-vă să ghidaţi ochiul privitorului prin întregul cadru.

• Regula treimilor
• Perfecţionaţi-vă
• Încadrarea
• Linii conducătoare
• Fotografierea din unghiuri diferite
• Triunghiuri
• Raportul de aur
• Minimalism şi spaţiu negativ
• Orientaţi-vă în funcţie platforma pe care o utilizaţi
• Încălcaţi regulile

Poziţionarea subiecţilor în centrul cadrului poate fi eficientă în anumite situaţii – subiectele simple, cum ar fi portretele, în care doar faţa este luminată şi fundalul este mult mai întunecat, merg foarte bine cu o compoziţie centrală. Cu toate acestea, compoziţiile asimetrice vor avea un aspect mai viu şi mai dinamic. Aplicarea regulii treimilor în fotografia dumneavoastră prin poziţionarea subiectului în treimea din dreapta sau din stânga a cadrului va avea ca rezultat o imagine mai interesantă şi mai aspectuoasă.

Multe aparate foto, inclusiv cele din sistemul Canon EOS R, precum EOS R50, EOS R10 şi EOS R7, dispun de opţiunea de a afişa o grilă 3x3 atât în vizor, cât şi pe ecranul LCD din spate. O tehnică utilă de compoziţie este de a poziţiona punctul de interes într-unul dintre punctele în care se intersectează liniile orizontale şi verticale.

Grila este şi o modalitate utilă de a verifica dacă orizontul este drept. Multe aparate foto pot afişa o nivelă electronică pe ecran, care se schimbă de la roşu la verde atunci când aparatul foto este ţinut drept. Unele aparate foto Canon cu stabilizare integrată a imaginii (IBIS), cum ar fi EOS R7, au inclusiv o funcţie de îndreptare automată. Când este activată, aceasta reglează automat poziţia senzorului pentru a ţine cont de orice înclinare uşoară, oferindu-vă fotografii drepte.

EOS R50 şi EOS R7 au şi o funcţie de îndreptare automată în modul IS pentru filme, care poate îndrepta automat filmările înclinate pe orizontală.

Desigur, puteţi şi să rotiţi fizic aparatul foto la un unghi pentru a obţine compoziţii interesante. Această înclinare intenţionată este adesea numită unghi olandez sau german şi este utilizată în filme artistice de lung metraj pentru a crea suspans sau dezorientare – deci utilizaţi cu moderaţie şi alegeţi un unghi suficient pentru a vă asigura că nu pare un efect neintenţionat. Dacă realizaţi un cadru cu înclinare spre stânga, încercaţi să îl realizaţi pe următorul cu înclinare spre dreapta. De exemplu, puteţi utiliza această tehnică pentru a transmite senzaţia de suspans şi distracţie în timpul explorării unui oraş nou. Este o modalitate excelentă de a adăuga un plus de diversitate imaginilor şi veţi obţine rezultate fantastice când le imprimaţi. De asemenea, puteţi schimba raportul de aspect din aparatul foto la pătrat pentru a obţine ceva şi mai complex – ceea ce ne duce la încadrare şi decupare.

Când fotografiaţi, ţineţi cont de modul în care vă încadraţi subiectul. Utilizarea unui cadru de uşă sau a unei ferestre este o alegere bună, deoarece va forma un cadru natural care ajută la atragerea atenţiei asupra scenei din interiorul acestuia. Puteţi utiliza cadrul uşii unui hotel sau apartament pentru a încadra priveliştea asupra unui oraş, spre exemplu. Ideal ar fi dacă fereastra sau uşa este deschisă pentru a evita reflexiile de pe geam.

Puteţi crea un cadru eficient şi decupând dintr-o fotografie pentru a izola elementele. Puteţi folosi aplicaţia Canon Camera Connect pentru a transfera imaginile de pe aparatul foto pe telefon pentru a le edita sau le puteţi edita pe calculator într-un software precum Digital Photo Professional de la Canon; de asemenea, le puteţi decupa în timp ce le imprimaţi, utilizând una dintre aplicaţiile de imprimare Canon.

Faceţi-vă timp să încercaţi diverse stiluri de decupare. Pentru fotografia de peisaj, încercaţi cu o decupare panoramică pentru a crea o imagine amplă. Chiar şi când imprimaţi mai multe fotografii la rând, veţi obţine efectul panoramic dacă sunt bine aliniate.

Liniile reprezintă un instrument foarte bun pentru compoziţie, pur şi simplu pentru că dorim în mod instinctiv să aflăm unde duc. Când ieşiţi în aer liber, veţi vedea linii peste tot – alei, râuri, pereţi, garduri, şine de tren sau marcaje rutiere, toate acestea putând fi încorporate în fotografii.

Utilizarea liniilor fizice ca elemente de compoziţie pentru a ghida privirea în scenă către punctul focal este probabil cel mai eficient mod de a încorpora linii conducătoare în imagini. Trebuie să aşezaţi aparatul într-o poziţie potrivită, care să vă permită să surprindeţi liniile naturale dintr-o scenă, ceea ce poate presupune să căutaţi o poziţie mai ridicată sau coborâtă pentru a maximiza efectul. Un aparat foto cu ecran LCD cu unghi variabil complet articulat vă va ajuta să încadraţi imaginea atunci când fotografiaţi din unghiuri neobişnuite.

De asemenea, este util să ţineţi cont de direcţia liniilor şi de ceea ce încercaţi să obţineţi. Liniile convergente reprezintă un instrument eficient pentru a da senzaţia de distanţă şi amploare. Liniile orizontale imită orizontul şi astfel pot avea un efect calmant, iar liniile verticale pot crea suspans. Liniile diagonale, în mod ideal din stânga jos spre dreapta sus, ghidează ochiul prin întreaga scenă, deoarece corespund direcţiei obişnuite de citire în majoritatea culturilor occidentale. Dacă este disponibil, activaţi afişajul 3x3 + diagonale al aparatului foto pentru a alinia mai uşor liniile diagonale şi a ghida ochiul privitorului prin cadru.

Liniile conducătoare apar deseori atunci când fotografiaţi în aer liber, atât în medii naturale, cât şi în medii cu construcţii, fiind unele dintre cele mai bune ajutoare pentru peisaje urbane şi naturale.

De multe ori fotografiile sunt realizate la nivelul ochilor, dar veţi descoperi mai multe perspective creative dacă ţineţi aparatul foto mai sus sau mai jos. Când fotografiile sunt realizate de copii, rezultatele oferă o perspectivă diferită asupra lumii – clădirile, copacii, plantele şi oamenii par mult mari dacă aparatul este ţinut mai jos. Dacă aparatul foto dispune de un ecran cu unghi variabil sau poate fi conectat la smartphone prin Wi-Fi, vă va fi mai uşor să puneţi aparatul pe podea pentru a obţine o perspectivă neobişnuită.

Într-un oraş plin de clădiri înalte, încercaţi să utilizaţi un obiectiv grandangular şi să-l orientaţi în sus, spre cer. Utilizaţi modul prioritate de diafragmă (Av) şi selectaţi o deschidere de aproximativ f/8 sau f/11. Apoi, cu aparatul foto orientat spre cer, încadraţi scena astfel încât clădirile să fuzioneze. Deoarece astfel de imagini conţin adesea o gamă variată de zone întunecoase şi luminoase, poate fi necesar să reglaţi luminozitatea utilizând compensarea expunerii sau să încercaţi cu diferite moduri de măsurare – de exemplu, expuneţi prim-planul folosind măsurarea punctuală sau obţineţi un echilibru utilizând măsurarea evaluativă. În acest scop poate fi utilă şi funcţia HDR încorporată.

În mod similar, este utilă şi perspectiva la înălţime, de pe clădiri sau cu aparatul foto ţinut deasupra capului, oferind o vedere de ansamblu mai amplă asupra unei scene sau situaţii.

Compunerea unei scene ţinând cont de triunghiuri vă poate ajuta să obţineţi fotografii mai interesante din punct de vedere vizual. Încercaţi să fotografiaţi marginile străzii dispărând în depărtare şi secţiunile triunghiulare rezultate în laterala cadrului.

Cu cele două linii diagonale şi o linie orizontală, un triunghi poate adăuga dinamism optic unui portret. Chiar şi în cazul unui portret relativ static, cu o persoană la masă, încercaţi să rugaţi subiectul să formeze un triunghi cu braţele – cu coatele depărtate şi mâinile susţinându-i bărbia. Compoziţia va avea un aspect estetic mult mai plăcut.

Raportul de aur (sau spirala Fibonacci) este utilizat pe scară largă în artă, arhitectură şi design pentru a crea proporţii şi compoziţii plăcute estetic. Raportul este numit după un matematician italian, cunoscut şi sub numele de Leonardo Bonacci, care, în jurul anului 1200 d.H., a identificat o secvenţă de numere ascendente, al căror raport se găseşte pe scară largă în natură – în modelele spiralate ale scoicilor, modelele de creştere ale plantelor şi proporţiile corpului uman.

Ideea este că puteţi realiza o compoziţie mai impresionată şi cu un aspect vizual mai plăcut dacă puteţi compune cadrul astfel încât să includă o linie care ghidează privitorul de-a lungul unui traseu spiralat către subiectul principal. Încercaţi să poziţionaţi începutul spiralei într-un colţ al cadrului şi să includeţi cât mai mult din curbă, astfel încât ochiul să o urmeze prin întreaga imagine. Principiul poate funcţiona în diverse imagini, de la peisaje la portrete şi multe altele. Utilizaţi un obiectiv grandangular pentru a surprinde întreaga gamă de caracteristici arhitecturale mari, cum ar fi scările, sau utilizaţi un obiectiv macro pentru a focaliza pe forme spiralate mici din natură.

Poate părea contraintuitiv, dar folosirea unei compoziţii minimale poate maximiza impactul unei imagini. Compoziţiile minimale se concentrează pe simplitate, cu foarte puţine elemente, oferind totuşi aceleaşi imagini complexe şi incitante, însă eliminând detaliile inutile şi concentrând atenţia privitorului asupra unei anumite părţi a cadrului.

Crearea unor compoziţii minimale, simpliste poate părea uşoară, dar poate fi mai dificilă decât o compoziţie mai complexă, deoarece trebuie să găsiţi o modalitate de a elimina elementele nedorite şi distragerile vizuale fără ca imaginea să devină plictisitoare.

O metodă excelentă de a vă familiariza cu compoziţiile minimale este de a plasa subiecţii în faţa unui spaţiu „negativ” sau „gol”. De exemplu, fotografierea unei cabane pe plajă având în fundal cerul şi plaja ar folosi contrastul vizual pentru a plasa clădirea în faţa a două spaţii deschise negative – plaja şi marea – şi a focaliza atenţia asupra cabanei de pe plajă. Un fundal estompat într-un portret – realizat utilizând o setare de diafragmă mare (număr F mic) sau fotografiind cu un teleobiectiv sau ambele – creează, de asemenea, spaţiu negativ care ajută la punerea în valoare a subiectului.

Alt mod de a obţine o compoziţie minimală este de a vă concentra pe forme. Identificaţi una sau două forme sau modele geometrice în cadrul dumneavoastră şi încercaţi să le izolaţi, eventual folosind un spaţiu negativ.

Spaţiul gol poate conferi şi o senzaţie de mişcare. Dacă există spaţiu în faţa unui subiect, subiectul pare că se mişcă sau că urmează să se mişte în acel spaţiu. Spaţiul din spate poate da impresia că subiectul se mişcă atât de repede încât pare că urmează să iasă din cadru.

Este important să vă gândiţi la modul în care vor fi afişate imaginile şi filmele dumneavoastră. De exemplu, dacă fotografiaţi pentru anumite platforme de reţele sociale, în funcţie de platformă, poate fi necesar ca imaginea finală să aibă un raport de aspect vertical de 4:5 sau 9:16. Dacă înregistraţi videoclipuri pentru YouTube, veţi dori o orientare de tip peisaj 16:9 pentru un aspect cinematografic.

Unele aparate foto din sistemul Canon EOS R – cum ar fi EOS R6 Mark II, EOS R50 şi EOS R8 – pot afişa marcaje de aspect pentru raportul pe care l-aţi ales, astfel încât să vă puteţi încadra corect scena. Întregul cadru este în continuare vizibil, dar ghidajele indică unde va fi decupat, astfel încât să vă puteţi asigura că elementele din imagine pe care doriţi să le arătaţi vor fi incluse atât pe orizontală, cât şi pe verticală.

Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, aşa că, odată ce v-aţi familiarizat cu tehnicile de compoziţie de mai sus, încercaţi să experimentaţi. De exemplu, dacă fotografiaţi un alergător, regula convenţională pentru compoziţie ar fi să lăsaţi spaţiu în faţa acestuia. Cu toate acestea, de exemplu, dacă lăsaţi spaţiu în spatele atletului, s-ar putea crea impresia că acesta fuge de ceva în loc să alerge către ceva. Poziţionarea subiectului în diferite părţi ale cadrului poate schimba povestea pe care o transmiteţi în imagine.

Încercaţi să realizaţi fotografii cu compoziţii neconvenţionale, cum ar fi peisaje urbane verticale – gândiţi-vă la motivul pentru care dau rezultate bune şi încercaţi şi dumneavoastră câteva variante. Vă va ajuta să vă dezvoltaţi propriul stil şi să obţineţi efectul creativ pe care îl doriţi. În plus, este foarte distractiv!

Articol scris de Peter Wolinski