Ása Steinars: privind dincolo de peisaje pentru a obţine fotografia perfectă

Ása Steinars nu a considerat întotdeauna Islanda atât de impresionantă. După ce s-a mutat acolo din Norvegia la vârsta de şapte ani, i s-a părut mai degrabă un orăşel decât o ţară. Dar, întorcându-se ani mai târziu, după ce a lucrat în străinătate, a început să vadă tărâmul de foc şi gheaţă într-un mod diferit şi minunat.

În prezent, fotografiile şi videoclipurile realizate de Ása cu aventurile ei în ţară şi în străinătate i-au adus un număr de 700 de mii de urmăritori pe reţelele sociale. Datorită măiestriei ei în arta „selfie-ului pitoresc”, care transformă selfie-urile modeste în fotografii monumentale ale peisajelor scandinave, conturile ei de Instagram şi TikTok sunt omagii tot mai mari aduse minunilor islandeze – de la cratere, vulcani şi plaje cu nisip negru la fiorduri, gheţari şi cascade.

Fotografia ei peisagistică include adesea oameni, de obicei pe ea însăşi. Acestea nu sunt simple selfie-uri, ci invită privitorul să se pună în locul ei – un lucru care pare important mai ales atunci când postaţi pe reţelele sociale. „Vreau să trezesc privitorului sentimentul de a se imagina pe sine însuşi în imagine, sentimentul de a vrea să meargă acolo şi să descopere natura, mai degrabă decât să o privească de la distanţă”, spune Ása.

Pentru a face acest lucru, fotografiile lui Steinars implică, de obicei, unul sau mai multe simţuri: aproape că poţi simţi căldura focului de tabără într-o zi rece; poţi auzi sunetul cascadei care se sparge; poţi gusta cafeaua fierbinte după o drumeţie lungă. „Pentru mine”, spune Steinars, „fotografia înseamnă să creez această senzaţie – o senzaţie de hoinăreală plăcută, de fericire sau pur şi simplu de inspiraţie pentru a ieşi şi a urca pe un munte. Fotografia de natură este întotdeauna legată de explorarea spaţiilor exterioare, aşa că îmi place să adaug o persoană pentru a spune întreaga poveste din spatele ei.”

Aici, Ása explică ce face ea, împărtăşind sfaturi pentru a vă duce fotografia peisagistică la următorul nivel, astfel încât şi dumneavoastră să puteţi vedea lumea naturală într-o lumină complet diferită.

Atunci când recreezi selfie-urile pitoreşti ale lui Ása, o parte a imaginii adesea neglijată de fotografii începători este îmbrăcămintea. Ása foloseşte haine roşii, galbene şi portocalii atunci când fotografiază într-o zi înnorată sau dacă subiectul este departe. Fotografierea unei persoane în peisaj creează un simţ al proporţiilor, în timp ce hainele colorate strident adaugă un strop de culoare la ceea ce altfel ar putea fi o imagine monotonă sau monocromatică.

Ása merge atât de departe, încât îşi alege locaţiile în funcţie de îmbrăcăminte. Acest lucru este deosebit de important atunci când lucrează cu mărci de îmbrăcăminte. Ea se asigură că locaţia completează produsul unei mărci, fie din punctul de vedere al compoziţiei, fie din punct de vedere tematic, dar aceleaşi principii se aplică şi în cazul lucrărilor ei personale.

„Găsesc o locaţie care se potriveşte cu stilul vestimentar şi cu culorile”, spune ea. „Dacă nu aleg ceva extravagant, încerc să folosesc haine în stil local pentru a mă conecta mai mult cu natura. De exemplu, puloverele de lână islandeze. Sunt foarte plăcut de purtat, dar se potrivesc foarte bine şi în fotografiile de natură şi sunt foarte bune pentru prim-planurile cu subiectul.”

Folosirea unor astfel de articole de îmbrăcăminte conferă imaginii finale un caracter local şi un context geografic.

Ása îşi încadrează adesea subiectul folosind elemente naturale, cum ar fi stânci, munţi şi corpuri de apă. Uneori, ea creează un cadru poziţionând flori estompate în prim-plan pentru a atrage atenţia asupra subiectului. Indiferent de modul în care vă încadraţi fotografia, este esenţial ca o compoziţie să nu pară niciodată forţată.

„Pentru mine, este foarte important ca imaginea să fie naturală şi uşor de privit”, spune Ása. „Nu ar trebui să te gândeşti la o imagine atunci când o vezi, aşa că proporţiile trebuie să fie corecte, iar ochiul ar trebui să găsească direct subiectul şi să nu fie nevoie să îl caute.”

Este mai uşor să faceţi ca fundalurile să pară mai proeminente folosind un obiectiv cu zoom sau un teleobiectiv, stând puţin mai în spate faţă de subiect, apoi să faceţi zoom în aşa fel încât fundalul să umple cadrul. Deplasând subiectul mai departe de obiectiv, puteţi profita, de asemenea, de focalizarea la distanţă hiperfocală, care vă permite să menţineţi subiectul şi fundalul suficient de bine focalizaţi, chiar şi la deschideri largi ale diafragmei.

Un obiectiv cu zoom standard precum Canon RF 24-105mm F4-7.1 IS STM are un interval de distanţe util pentru începătorii în fotografia peisagistică sau chiar un obiectiv grandangular precum Canon RF 35mm F1.8 Macro IS STM – calitatea imaginii oferită de acest obiectiv cu distanţă focală fixă îl face alegerea ideală pentru toţi cei care fotografiază peisaje.

Ása spune că trebuie să experimentaţi cu compoziţia, să schimbaţi unghiul şi poziţia subiectului, să faceţi multe fotografii de probă şi să aveţi răbdare. „Totul se rezumă la a găsi cadrul perfect şi, uneori, poate dura ceva timp până să iasă bine”, explică ea. „V-aş recomanda să nu vă grăbiţi şi să vă jucaţi, să încercaţi câteva unghiuri diferite şi să le comparaţi. Puteţi alege alt obiectiv pentru a vedea cum se schimbă imaginea. Uneori pot petrece foarte mult timp lucrând la o singură imagine, dar atunci este perfecţionista din mine care preia controlul. În cele din urmă, merită de fiecare dată.”

Când fotografiază selfie-uri pitoreşti, este important pentru Ása să folosească lumina disponibilă pentru a îmbunătăţi imaginea finală, fie că este o zi înnorată, fie că soarele străluceşte printre nori.

„Vedeţi ce se întâmplă când fotografiaţi la apus faţă de amiază”, spune Ása, care sugerează să folosiţi aparatul foto în condiţii diferite pentru a vă ajuta să înţelegeţi contrastul dintre lumina blândă şi cea puternică. Astfel, puteţi începe să folosiţi lumina în avantajul dumneavoastră.

Norii pot deveni bune difuzoare de lumină. „Vremea mohorâtă şi înnorată este foarte frecventă în Islanda şi este ceva cu care m-am obişnuit foarte mult pentru că am fotografiat mult aici. De asemenea, a ajuns să-mi placă, mai ales atunci când fotografiez peisaje precum canioane şi cascade, unde poate fi bine să nu fie prea multă umbră în imagine”, explică Ása. „Oferă un aspect mai delicat şi este mai uşor să expuneţi corect întreaga imagine.”

Odată ce vă familiarizaţi cu lumina naturală, veţi începe să observaţi cum se schimbă în funcţie de anotimpuri. „Verdele devine foarte viu în zilele înnorate, ceea ce face ca fotografiile realizate vara să arate minunat”, spune ea.

Ása încearcă adeseori să fie atât fotograf, cât şi subiect, o provocare suplimentară. Ea îşi instalează aparatul foto pe un trepied, apoi îl declanşează de la distanţă folosind telefonul şi aplicaţia Canon Camera Connect. Ea focalizează aparatul foto cu ajutorul ecranului telefonului, apoi setează temporizatorul la două sau 10 secunde pentru a avea timp să lase telefonul deoparte, astfel încât acesta să nu apară în imaginea finală. În esenţă, este un selfie care nu arată ca unul.

Alteori, foloseşte temporizatorul încorporat al aparatului, focalizând pe locul pe care va sta sau pe un obiect din zona respectivă, setând temporizatorul şi mergând apoi în locul respectiv. Acest lucru este deosebit de util pentru expuneri prelungite.

„Fotografiez multe imagini cu aurora boreală în Islanda, iar declanşatorul la distanţă sau temporizatorul este foarte important”, dezvăluie Ása. „Pentru că lucraţi cu un timp lung de expunere, este important ca aparatul foto să nu se mişte şi să nu estompeze imaginea. Declanşatorul din aplicaţia Canon Camera Connect este cel mai bun, dar dacă nu îl aveţi pe acesta, puteţi folosi şi un temporizator de două secunde, astfel încât orice vibraţie produsă de apăsarea butonului declanşatorului să se diminueze înainte ca imaginea să fie realizată.”

„Editarea este o parte importantă a fotografiei în zilele noastre”, spune Ása, „şi este, de asemenea, foarte util să vă analizaţi bine imaginile după ce le realizaţi.” Ea sfătuieşte să fotografiaţi întotdeauna în formatul de fişier RAW, pentru a captura cât mai multe date şi pentru a vă oferi mai multă flexibilitate în postproducţie. Stilurile de imagine integrate în aparatele foto Canon – care includ setări precum Peisaj, Neutru şi Fidel – oferă fotografiilor o paletă de culori şi o atmosferă unitare. Însă, examinându-vă fotografiile, vă veţi face o idee despre ceea ce faceţi bine şi ce trebuie să îmbunătăţiţi.

Ása recomandă tuturor fotografilor începători de peisaje să investească în software de editare foto, cum ar fi Canon Digital Photo Professional (DPP) sau Adobe® Photoshop® Lightroom®. Este util să găsiţi câteva presetări – în esenţă, filtre personalizate pe care să le utilizaţi în cadrul software-ului – dar acestea nu pot înlocui o bună cunoaştere a postproducţiei.

„Utilizarea pachetelor de presetări poate fi o modalitate bună de a începe, dar, nu uitaţi, nu este o soluţie magică pentru a obţine imagini excelente”, spune ea. „Tot trebuie să faceţi singuri o bună parte din editare, chiar şi cu presetări bune.”

Pentru cei care sunt începători în fotografie sau care au puţină experienţă în fotografierea peisajelor, Ása recomandă să se uite la munca altora şi să înveţe din ea. Ea sugerează să găsiţi fotografi pe care îi admiraţi şi să vedeţi cum lucrează cu lumina, cum compun imaginile şi cum găsesc unghiuri creative.

Cel mai important sfat al ei este simplu. „Iau cu mine un aparat foto cam peste tot unde mă duc şi asta de mai bine de 10 ani”, spune ea. „Cu cât exersaţi mai mult, cu atât veţi deveni mai buni. Asta este tot. Este nevoie de timp pentru a stăpâni această artă. Nimeni nu se naşte fotograf.”

Articol scris de Gary Evans