Îmblânzirea sălbăticiei: în căutarea fotografiei perfecte de aventură în aer liber

Fie că faceţi drumeţii pe creste montane, mergeţi cu caiacul pe lac sau înotaţi în sălbăticie, activităţile sportive în natură oferă o mulţime de oportunităţi fotografilor curajoşi.

O astfel de persoană creativă este Anna Blackwell, o aventurieră, creatoare de imagini, scriitoare şi oratoare din Regatul Unit căreia îi place să îşi testeze limitele – de fapt, a făcut o carieră din asta, realizând fotografii şi videoclipuri pentru cele mai importante mărci de sport în aer liber, inclusiv Lowe Alpine şi Peak UK. Escapadele sale uimitoare includ mersul pe jos singură 1.000 mile prin Franţa şi Spania de-a lungul unor vechi trasee de pelerinaj, deplasarea cu caiacul 4.000 km prin 11 ţări şi cinci capitale şi escaladarea Muntelui Toubkal, cel mai înalt vârf din Africa de Nord.

„În timpul uneia dintre primele mele aventuri, am început să fac fotografii şi să scriu un blog – în special pentru ca prietenii şi familia să poată vedea cum progresează călătoria mea pe distanţe lungi”, explică Anna când a fost întrebată cum a transformat un hobby într-o profesie. „Am continuat să fac asta câţiva ani, împărtăşindu-mi aventurile online prin imagini şi cuvinte, iar asta mi-a adus popularitate. În scurt timp am început să vorbesc despre aventurile mele la evenimente şi festivaluri şi pentru companii şi şcoli. Apoi, am început să abordez mărci pentru a colabora cu ele în călătoriile mele viitoare şi, încetul cu încetul, am reuşit să obţin suficiente venituri din fotografie, scris, realizarea de filme de aventură, discursuri şi reţelele sociale pentru a le transforma într-o ocupaţie cu normă întreagă.”

În cea mai recentă excursie de drumeţie şi camping, Anna, partenerul ei, Sam, şi câinele ei, Bilbo, au vizitat peisajul stâncos din partea de nord a regiunii Dartmoor din Anglia, având în bagaj un aparat foto Canon EOS R6 şi două obiective, Canon RF 24-105mm F4-7.1 IS STM şi Canon RF 50mm F1.8 STM. Ea împărtăşeşte de ce îi place să evadeze în natură şi cele mai bune sfaturi pentru călătorii în pustietate şi ne dezvăluie cum să aducem acasă aventurile preferate, prin fotografii spectaculoase.

Anna, Sam şi Bilbo şi-au început explorarea zonei de nord a regiunii Dartmoor într-un sat numit Belstone („stone” înseamnă „piatră” în limba engleză) datorită accesului său fantastic la formaţiunile stâncoase „tor”. Aceste blocuri uriaşe de piatră de sine stătătoare sunt ceva de care Anna a fost întotdeauna atrasă.

„A fost o parte din Dartmoor complet nouă pentru mine, ceea ce a fost cu adevărat interesant. Mergi prin acest sat idilic şi imediat ajungi în mlaştină”, spune ea. „Am avut senzaţia unui loc sălbatic şi izolat şi exact asta îmi doresc.”

„Drumeţiile sunt pasiunea mea”, continuă ea. „Îmi place să am un rucsac greu pe spate şi să umblu de colo-colo. Nu îmi propun să ajung undeva extrem de rapid, ci vreau să apreciez pe deplin locurile liniştite. Am mers, apoi am ridicat cortul şi am petrecut o noapte în sălbăticie.”

Pasiunea Annei pentru natură provine din dragostea familiei ei pentru mersul pe jos şi drumeţii, precum şi din originile ei suedeze. „Mama mea este suedeză. Cred că plăcerea de a petrece mult timp afară şi aprecierea mediului natural sunt foarte înrădăcinate în cultura suedeză. Am crescut mergând mult pe jos şi explorând şi, ori de câte ori am fost în Suedia, am făcut canotaj, am mers la camping şi am mâncat afară. Aşa că, de la o vârstă foarte fragedă, cred că aceasta a făcut parte integrantă din viaţa mea.”

Anna a fost însoţită în excursia ei la Dartmoor, dar călătoreşte adesea singură. A făcut inclusiv o drumeţie singură în zona arctică a Suediei în toamna anului 2020 (vedeţi imaginea din stânga sus). „La un nivel mai profund, îmi plac cu adevărat aventurile solo, deoarece sunt o experienţă unică”, explică ea. „Am petrecut 10 zile fără să văd nici măcar o altă urmă de pas. Când eşti singur, ai momente mai bune şi momente mai proaste. Aşa că, dacă ai o zi cu adevărat îngrozitoare, eşti lipsit de motivaţie, obosit şi înfometat, nu te poţi baza decât pe forţele proprii ca să faci faţă. Dar, în final, ştii că ai ajuns teafăr de unul singur din punctul A în punctul B.”

Totuşi, poate fi util pentru fotografie să faceţi drumeţii cu altcineva. „Este mult mai uşor să fotografiezi lucruri, deoarece ai automat un subiect”, spune Anna. „Acest lucru este valabil şi pentru Bilbo, care este adesea subiectul din fotografiile mele. Prezenţa unei persoane sau a unui câine în peisaj te invită să explorezi, într-un mod în care fotografia peisagistică clasică nu îl face.”

Întrebată ce a primat, pasiunea ei pentru fotografie sau călătoria de aventură, Anna nu ezită. „Fotografia a fost prima mea pasiune”, declară ea entuziasmată. „Bunicul meu a fost un fotograf fantastic, aşa că am crescut răsfoind albumele lui foto, ceea ce mi-a insuflat de la o vârstă fragedă dragostea pentru fotografie. Am avut primul meu aparat foto la vârsta de 15 ani şi am studiat fotografia la şcoală. Cu toate acestea, nu mi-am fotografiat de fapt primele aventuri. Abia după câţiva ani am combinat aceste două lucruri.”

Pentru Anna, documentarea drumeţiilor înseamnă să rămână flexibilă, să ia cu ea un echipament minim şi să fie inventivă în mişcare. Pe lângă panorame ample, ea sugerează şi fotografierea sau filmarea momentelor minore, cum ar fi punerea rucsacului pe spate, fixarea ţăruşilor cortului sau savurarea unei căni de ciocolată caldă, momente care ea crede că pot contribui cu adevărat la poveştile dumneavoastră vizuale.

„Îmi place partea de povestire a aventurilor”, elaborează ea. „De multe ori mă aflu în locuri îndepărtate complet de una singură, dar, de fapt, îmi place foarte mult să împărtăşesc acest lucru, iar fotografia este o platformă fantastică pentru a comunica aceste experienţe.”

„În această călătorie, în timpul orei albastre, am încercat cu adevărat să obţinem fotografii cu lanterna pe cap şi să vedem cum iese aburul dintr-o cană de ciocolată caldă sau din apa pe care o fierbeam, pentru că a fost o modalitate creativă de a surprinde acea perioadă a zilei.”

Cu funcţii precum fotografierea rapidă în rafală şi sistemul de stabilizare a imaginii de pe aparatul mirrorless full frame Canon EOS R6, nu a fost o problemă atunci când Anna şi-a uitat trepiedul într-o situaţie de lumină scăzută.

„Stabilizarea şi rezoluţia de 20,1 MP în ora albastră au fost fantastice, deoarece am uitat să luăm cu noi un trepied. Se pare că nu am avut nevoie de unul, deoarece aparatul a făcut faţă strălucit luminii reduse”, spune ea.

Deoarece îi place să călătorească lejer, Anna nu ia de obicei cu ea decât un singur obiectiv, care oferă versatilitate atât pentru portrete, cât şi pentru peisaje ample, domenii în care obiectivul uşor Canon RF 24-105mm F4-7.1 IS STM excelează.

„Îmi plac obiectivele precum acesta, deoarece oferă flexibilitate. Distanţa focală de 24 mm a fost excelentă pentru acele prim-planuri cu Bilbo, dar am putut totodată obţine şi un pic mai multă compresie pentru unele dintre peisaje. Când plec în aventuri, îmi place să mă relaxez şi vreau să pot face totul cu un singur obiectiv.”

Găsirea unor echipamente care să poată ţine pasul cu Anna şi condiţiile imprevizibile ale aventurilor ei poate fi o provocare.

În timpul unei excursii recente pe schiuri în Finlanda arctică, de exemplu, temperaturile au scăzut la -22 ºC. „Atunci când temperaturile sunt atât de scăzute, totul devine mai greu, de la a-ţi pune schiurile la opririle pentru gustări”, explică ea. „Realizarea de fotografii devine o operaţiune militară din punctul de vedere al eficienţei, astfel încât mâinile să fie expuse cât mai puţin posibil la frig şi să poţi continua să te mişti.”

Dar, insistă Anna, înregistrarea acestor amintiri merită efortul.

„Cel mai bun lucru la fotografierea sporturilor în aer liber este că acele amintiri îţi rămân pentru totdeauna. Încă mă uit prin fotografiile din aventurile mele timpurii şi îmi amintesc exact unde am fost, ce simţeam şi cu cine am fost. Este ceva foarte puternic.”

„Dezavantajul aventurilor pe care le întreprind este că, uneori, există o presiune să obţin anumite fotografii. Am avut excursii în care am crezut că voi avea o vreme superbă şi voi putea obţine conţinut care inspiră cu adevărat în zone montane incredibile, şi am avut de fapt 10 zile de ploaie torenţială. Poate fi o provocare să fotografiezi în aceste condiţii, deoarece nu poţi merge acasă să te schimbi şi să-ţi usuci echipamentul foto. Eşti într-un cort şi nu poţi nicicum să păstrezi lucrurile uscate. Acesta este unul dintre motivele pentru care iubesc Canon, deoarece aparatul meu foto este extrem de rezistent.”

Pentru cei care sunt dornici să meargă în propriile aventuri de neuitat, dar nu sunt siguri de unde să înceapă, Anna are acest sfat: „Dacă lipsa de încredere este cea care vă împiedică să mergeţi în aventuri, nu vă sfiiţi să începeţi modest şi să vă construiţi curajul în timp. De exemplu, o noapte de camping în sălbăticie cu prietenii, poate cu cineva care ştie ce să facă în astfel de situaţii, sau excursii de o zi de unul singur într-un loc nou pentru a vă obişnui să vă descurcaţi pe cont propriu. Cursurile sunt, de asemenea, o modalitate foarte bună de a vă dezvolta abilităţile şi a întâlni noi prieteni de aventură. În cele din urmă, nu vă temeţi să faceţi greşeli. Chiar şi noi, profesioniştii, facem greşeli din când în când – atâta timp cât învăţaţi din ele, nu trebuie considerate eşecuri.”

În cele din urmă, saltul în necunoscut va merita totul.

„Aventurile sunt încă pentru mine una dintre cele mai bune modalităţi de a mă reseta şi a mă reîncărca cu energie. În special aventurile solo, chiar dacă este doar o excursie de o zi explorând un loc nou”, încheie Anna. „Acestea sunt călătoriile care îmi alimentează creativitatea şi motivaţia, aşa că aş avea nevoie de ele chiar dacă nu ar fi jobul meu.”

Articol scris de Lorna Dockerill