Monocrom: mai mult decât alb şi negru

Percepţia culorilor este strâns legată de emoţie. Există teorii psihologice despre modul în care ne afectează diverse culori. Acestea variază între culturi, dar verdele şi albastrul sunt adesea considerate a fi relaxante, în timp ce roşul şi portocaliul stimulează şi, aparent, chiar ne fac să ne simţim înfometaţi! Aceste idei influenţează ceea ce alegem să purtăm, modul în care ne decorăm casele şi, când vine vorba de fotografie, imaginile pe care le realizăm.

Dar nu toată lumea percepe culorile în acelaşi mod. Fotograful britanic de artă Chris Ward s-a născut cu o afecţiune numită deuteranopie, ceea ce înseamnă că are dificultăţi în a percepe nuanţele de verde. El a descoperit însă că vederea sa este mult mai bine adaptată la recunoaşterea detaliilor fine, a contrastului subtil şi a variaţiilor de textură decât cea a altor persoane – lucru util pentru un specialist în imagini monocrome.

Adesea folosit în mod greşit interschimbabil cu alb-negru, monocrom descrie o imagine în care totul din cadru apare ca nuanţe ale unei singure culori. Aceasta poate fi orice culoare, dar cel mai frecvent este gri sau sepia. „De obicei, credem că alb-negrul înseamnă tonuri de gri”, explică Chris, deoarece încorporează o gamă întreagă de adâncimi de culoare în gri. Există anumite scene care se pretează deosebit de bine la monocrom – exact cele de care ochiul lui Chris este atras în mod natural. Ele pot avea texturi sau umbre care produc o gamă tonală interesantă – lumina fragmentată într-o pădure, modelele dezordonate care apar pe stânci sau apa vălurită a unui râu.

Dar fotografiile simple, aproape grafice pot funcţiona la fel de bine. „Cred că fotografia monocromă este mai puţin limitată decât cea color, pentru că este deja destul de abstractă, astfel că puteţi face mai multe cu o imagine fără ca aceasta să pară ciudată”, spune Chris. „Dacă aş supraexpune foarte mult o imagine color, ar arăta groaznic.” Totuşi, în monocrom, supraexpunerea poate crea un stil remarcabil, minimalist.

Chris a lucrat cu aparatul foto Canon EOS R6, combinat cu un obiectiv Canon RF 24-105mm F4-7.1 IS STM, pentru a beneficia de flexibilitate maximă la încadrarea fotografiilor. Alegerea obiectivului pentru fotografia monocromă este cam la fel ca în cazul fotografiei color, ceea ce diferă este modul în care compuneţi fotografia. „În loc să folosiţi culorile pentru a direcţiona ochiul privitorului, folosiţi evidenţierea şi contrastul. În meniul Stiluri de imagine, puteţi selecta un stil numit „monocrom” şi, în cadrul acestuia, veţi găsi un alt meniu în care puteţi regla totul, de la claritate la contrast”, recomandă Chris. „De asemenea, puteţi adăuga un filtru în aparatul foto care schimbă modul în care aparatul reacţionează la diferite culori, astfel încât tot ce este roşu, verde, albastru, galben sau portocaliu să devină mai întunecat.” Chris însuşi tinde să folosească filtrul roşu pentru modul în care întunecă cerul şi frunzişul în peisaje, eliminând elementele perturbatoare nedorite.

Dacă utilizaţi un corp din sistemul Canon EOS R cu obiective EF sau EF-S, adaptorul de montură cu filtru cu montare în spatele obiectivului EF-EOS R vă permite, de asemenea, să utilizaţi filtre cu densitate neutră (ND) sau de polarizare pentru a însufleţi peisajele.

Imaginile pe care le realizaţi cu Canon EOS R6 folosind Stiluri de imagine vor fi salvate ca fişiere JPEG comprimate. Dacă fotografiaţi în format RAW, însă, fişierele vor păstra întreaga gamă de date capturate de aparatul foto. „Avantajul de a lucra cu fişiere RAW este că îmi oferă mai multe informaţii la editare”, spune Chris.

În mod obişnuit, Chris fotografiază adesea color. „Am vorbit cu diverşi fotografi şi se pare că celor care nu sunt daltonişti le este mai uşor să fotografieze monocrom dacă setează afişajul aparatului foto la monocrom, în timp ce fotografii daltonişti preferă să fotografieze color”, observă el.

„Un sfat bun pe care l-am primit încă de la început despre editarea imaginilor alb-negru a fost să merg întotdeauna până la extreme iniţial”, spune Chris. „Când deplasezi un glisor în software-ul de postproducţie, va exista un interval în care imaginea arată bine. Dacă treci dincolo, arată rău; mergi la un nivel mai redus şi nu este suficient”, continuă el. „Dar dacă începi prin a face prea mult şi revii, atunci rezultatul final este cel mai bun pe care îl poţi obţine.”

În mod surprinzător, culorile pot fi un instrument foarte important în editarea monocromă. „Când faceţi conversia în alb-negru în software-ul de editare, aceasta vă va oferi acces la glisoarele canalelor de culoare”, explică el. „Deoarece culorile pot fi folosite pentru a crea contrast, atunci când editaţi, puteţi identifica locul în care culorile joacă acel rol şi puteţi crea contrast folosindu-vă de tonuri.”

Există, de obicei, şase glisoare de culoare, în funcţie de software-ul dumneavoastră, fiecare afectând luminanţa unui canal de culoare diferit. Într-o fotografie peisaj, de exemplu, puteţi schimba tonul cerului prin ajustarea glisoarelor albastru şi turcoaz şi tonul vegetaţiei cu glisoarele galben şi verde. Glisorul roşu poate fi util dacă există clădiri din cărămidă, în timp ce glisorul portocaliu poate ajuta la îmbunătăţirea tonurilor pielii în portrete.

„Cel mai dificil scenariu cu care puteţi lucra este probabil când aveţi stânci lângă iarbă”, explică Chris. „Când transformaţi asta în monocrom, poate apărea ca o masă indistinctă de tonuri medii, în care niciunul nu iese în evidenţă faţă de celelalte. Dacă accesaţi software-ul de editare şi modificaţi luminozitatea canalelor de verde şi galben, stânca rămâne neschimbată, dar iarba devine mai strălucitoare. În cazul florilor, puteţi utiliza canalele pentru a separa tonurile din diferitele părţi ale plantei.”

Atunci când Chris fotografiază o imagine pur alb-negru, îşi va seta imprimanta la „tonuri de gri”, dar adesea va imprima color.

„Am tendinţa să pun nuanţe subtile în imaginile mele în postproducţie, după care le voi imprima de obicei color”, spune el. „Voi creşte nivelul de expunere cu aproximativ jumătate de stop. Asta pentru că atunci când priveşti imaginea pe ecran, arată întotdeauna mai luminoasă decât fotografia imprimată.”

Lui Chris îi place să folosească un efect de ton divizat, aplicând o culoare diferită zonelor luminoase şi umbrelor. „Tind să fac zonele luminoase puţin mai calde şi umbrele mai reci. Asta chiar ajută la îmbunătăţirea imaginii.”

O imprimantă A3 compactă precum Canon imagePROGRAF PRO-300 ar fi ideală pentru imprimare monocromă de înaltă calitate.

Aşadar, dacă vă atrage ideea de a experimenta cu fotografia monocromă, de unde ar fi cel mai bine să începeţi? „Exersaţi cu flori”, sugerează Chris. „Există o mulţime de texturi subtile şi culori diferite cu care vă puteţi juca. Dacă puteţi fotografia flori care arată natural în monocrom – în condiţiile în care, adesea, culoarea este ceea ce defineşte o floare – puteţi aplica ceea ce aţi învăţat la orice altceva.”

Multe dintre cele mai emblematice fotografii din istorie sunt în alb-negru: peisaje dramatice de Ansel Adams, portrete empatice de Dorothea Lange sau scene stradale vii de Henri Cartier-Bresson. Aceşti creatori de imagini nu erau daltonişti, lucrau cu instrumentele disponibile înainte ca fotografia color să ia avânt, dar au văzut lumea diferit, apreciind modelele, complexitatea, nuanţele de gri.

Astăzi, opţiunile monocrome din aparatele foto digitale vă permit să faceţi acelaşi lucru: să vedeţi lumea din jur dintr-o perspectivă alternativă şi să interpretaţi ceea ce vedeţi în moduri noi.



Articol scris de Rachel Segal Hamilton