Helen Bartlett a început să fotografieze pentru prima dată copii când era adolescentă, la grădiniţa mamei ei din sudul Londrei. Şi-a lansat cariera profesională în 2003, iar în prezent este unul dintre cei mai talentaţi şi respectaţi fotografi de portrete de familie. Imaginile ei alb-negru folosesc lumina disponibilă şi exprimă spectrul emoţional al vieţii de familie. Am stat de vorbă cu ea pentru a afla mai multe despre provocările transformării pasiunii pentru fotografie într-o carieră cu normă întreagă.
În spatele obiectivului: Helen Bartlett – transformarea pasiunii pentru fotografie într-o carieră
Când aţi început să fiţi interesată de fotografie?
Tatăl meu era fotograf pasionat când eram mică, aşa că aveam o cameră obscură acasă. Eu şi fraţii mei aveam aparate foto manuale, făceam multe fotografii pe filme alb-negru, după care ne developam şi imprimam propriile fotografii. În acea perioadă, mama administra o grădiniţă la domiciliu în timpul săptămânii. În adolescenţă, am început să fotografiez copiii de grădiniţă şi să vând fotografii părinţilor acestora pentru a face ceva bani de buzunar. Apoi, am continuat să studiez la universitate, deoarece mi-am dorit dintotdeauna să fiu fotograf. Însă mă gândeam că nu este decât un vis şi că voi ajunge să fac altceva.
Cum a ajuns să devină cariera dvs.?
După ce am încercat alte câteva locuri de muncă, deşi doream în continuare să fiu fotograf, fratele meu mai mare mi-a împrumutat nişte bani pentru a înfiinţa o companie de fotografie pentru copii şi totul a părut că se întâmplă la timpul potrivit. Fotografia digitală devenea mai accesibilă, aşa că mi-am cumpărat un Canon EOS 10D şi un calculator şi am locuit cu părinţii până m-am pus pe picioare.
Ce provocări a trebuit să depăşiţi?
Principalele provocări în ceea ce priveşte consolidarea carierei au fost aceleaşi care sunt şi acum. Principala dificultate era găsirea clienţilor. Poţi realiza cele mai bune fotografii din lume, însă dacă oamenii nu ştiu despre tine, va fi greu să atragi mai mulţi clienţi. Iar când eşti la început, este nevoie de timp şi experienţă pentru a învăţa să lucrezi cu copiii. Îmi amintesc când fotografiam patru băieţei într-un apartament de la subsol, într-o zi ploioasă, gândindu-mă că dacă aş avea o astfel de carieră, ar fi o provocare interesantă şi distractivă. Cu cât lucrezi mai mult cu copiii, cu atât înveţi mai mult despre cum poţi obţine tot ce este mai bun de la ei, asigurându-te şi că toată lumea se simte minunat în tot acest timp.
Ce sfaturi aţi oferi fotografilor profesionişti în devenire?
Unul dintre aspectele de reţinut este că rareori fotografia este un mod de a te îmbogăţi. Este o muncă grea, aşa că înainte ca oamenii să renunţe la locurile de muncă stabile, este important să ţină cont de faptul că lucrurile nu se întâmplă peste noapte. Aş spune să învăţaţi cât de mult puteţi. Internetul este o resursă excelentă pentru a obţine ajutor practic şi a învăţa tehnici. Dar cel mai important aspect este exersarea. Deoarece nimic nu se compară cu realizarea efectivă a fotografiilor. Este o idee bună pur şi simplu să realizaţi fotografii cu prietenii şi familia înainte de a începe să le faceţi contra cost. Cu cât fotografiaţi mai mult, cu atât veţi afla mai multe trucuri şi vă veţi defini mai bine stilul.
Ce echipament utilizaţi în prezent?
În prezent lucrez cu două sisteme de aparat foto şi vreau să fac trecerea la mirrorless. În continuare deţin preferatul meu Canon EOS-1D X Mark II, pe care îl folosesc cu un obiectiv Canon EF 85mm f/1.4L IS USM, un obiectiv Canon EF 35mm f/1.4L II USM şi un obiectiv Canon EF 24-70mm f/2.8L II USM. Copiii se mişcă rapid, iar focalizarea automată excepţională şi calitatea construcţiei robuste ale seriei EOS-1 D X sunt fantastice când nu ştiţi ce poate implica o sesiune – nisip, soluţie pentru bule de săpun, jucării de pluş – orice se poate întâmpla acolo unde sunt copii entuziasmaţi.
În 2020, în geanta mea cu echipamente am adăugat un aparat Canon EOS R5, care este extraordinar. Îmi place foarte mult funcţia de urmărire a feţei şi a ochilor, ecranul cu unghi variabil şi cele 5.940 de poziţii de focalizare automată, care îmi permit să creez compoziţii noi şi interesante pentru clienţii mei. Îl utilizez cu nemaipomenitul Canon RF 50mm F1.2L USM, pe care îl consider obiectivul de care nu m-aş lipsi niciodată. De asemenea, folosesc minunatul de versatil obiectiv Canon RF 35mm F1.8 Macro IS STM, care îmi place în mod deosebit datorită funcţiei sale macro, fiind astfel obiectivul perfect pentru fotografierea nou-născuţilor. În 2021 voi adăuga un Canon RF 85mm F1.2L USM în geanta mea de echipamente. Calitatea noilor obiective RF este uimitoare.
Recomand întotdeauna investiţia într-un obiectiv rapid cu distanţă focală fixă, deoarece vă permite să fotografiaţi la interior utilizând lumina naturală, ceea ce este o metodă excelentă de a învăţa despre deschiderea diafragmei şi timpii de expunere. Obiectivul cu distanţă focală fixă Canon EF 50mm f/1.8 STM este un model excelent de înaltă calitate şi accesibil cu care puteţi experimenta. Echivalentul pentru cei care utilizează sistemul mirrorless full frame de la Canon ar fi obiectivul Canon RF 50mm F1.8 STM.